Dialog

Storytelling-ul înainte să fie o tehnică de comunicare folosită în diverse domenii a fost și va rămâne un mod natural și dezinhibat de relatare a poveștilor. Așa s-au păstrat și s-au dat mai departe adevărate comori în familie, comunitate sau chiar la nivel de popor și moștenire culturală. Storytelling-ul este arta povestirii ce duce la formarea unei conexiuni speciale între povestitor și ascultător.   Tata ne spunea povești foarte captivante, presărate cu umor și suspans. Avea un fascinant mod de a ne capta atenția cu povestirile sale. Rețin și acum poveștile lui despre Sadhu Sundar Singh, împreună cu trăirile pe care le aveam, îmi amintesc chiar și intonația vocii sale. Când a venit Sofia în familia noastră i-am dat ce am primit: povești. Ce am făcut diferit a fost să o implic și pe ea în procesul creativ de compunere și relatare a poveștilor…i-a plăcut enorm. Pentru noi  spunerea de povești a devenit o formă intimă de conectare de la inimă la inimă.  Dacă Sofia e...

 - ilustrație din povestea Grădina Nalei *- Ce a început în Grădină s-a sfârșit tot într-o grădină... Dumnezeu se plimba în fiecare zi cu Adam prin grădina Eden. Adam admira creația iar Domnul pe cel care era coroana creației. Povesteau despre stele și soare, animale și plante, familie și ajutorul potrivit. Dădeau nume animalelor, gustau fructe și se minunau de bogăția grădinii. După cădere plimbările au încetat, discuțiile s-au oprit, grădina inimii lui Adam s-a transformat din una roditoare în una plină de spini, buruieni și zone de deșert. Isus a pășit pe acest pământ pentru ca să poată umbla prin grădina inimii noastre din nou, iar în urma pașilor Săi să crească iarbă, flori, rod. După ce a luat asupra-I la cruce toți spinii, buruienile, pălămida și deșertul inimii noastre, Îl regăsim pe Isus în grădină, acolo unde-I place să se plimbe. Dacă femeia a fost prima care a gustat moartea, tot o femeie e prima care vede Viața umblând prin grădină și Îl confundă cu Grădinarul (Ioan 20...

  Preaiubito... Orice rădăcină firească tai,  Eu voi face să crească una dumnezeiască. Oriunde alegi să te dezbraci de tine, Eu te îmbrac cu haine noi, duhovnicești. Orice zid de paie dărâmi, Eu voi zidi unul de aur curat. Doar unde renunți la tine, poți avea parte de Mine. Când dai la o parte gândul tău, primești gândul Meu; când renunți la emoțiile tale, crește roada Mea;  când uiți planurile tale, iau ființă planurile Mele pentru tine. Când tu alegi să mori față de tine, Eu pot veni să Mă revărs din belșug în tine, căci Eu sunt desfătarea și Viața! Preaiubito, sunt Eu mai de preț pentru tine decât tine însăți? ...

  Crăciunul acesta nu mă voi hrăni cu filme, dulciuri și cărți, mă voi hrăni cu Emanuel, Pâinea Vieții , până Cuvintele Lui devin parte din mine.   Nu voi înseta după El, ci voi veni la Izvorul Apelor vii și voi bea Apa Vieții…voi intra în ea, mă voi îmbiba în ea și ea în mine. Aleg ca aceste sărbători să nu fie produsul cuvintelor din jurul meu: “Ia! Dă! Fii!”.  Crăciunul acesta va fi produsul cuvintelor Sale: “Rămâi în Mine!” , căci nici un cuvânt care iese din gura Lui nu este lipsit de putere, de duh și viață.  Tot ce îmi doresc este să fiu cu El, care a dat totul să fie cu mine.  Dacă nu mă afund în El, mă voi scufunda în activism și perfecționism “de dragul” Lui, iar la final voi rămâne cu gustul amar al lipsei prezenței Sale.  Dacă nu mânânc și beau din El , o voi face din alte surse care promit mult dar sunt doar forme fără fond. Dacă nu este Isus cel mai strălucitor, alte lumini vor străluci mai tare și îmi vor muta atenția de pe Sărbătorit. ...

           Povestea Nalei s-a spus singură , ajutată foarte puțin de mine și Sofia, fetița mea. Seară de seară, înainte de culcare citim, iar apoi creăm povești noi împreună. În acea zi cuvintele au curs, ideile s-au înlănțuit foarte natural, iar rezultatul ne-a surprins pe amândouă. Cred că totul a decurs așa lin cu această poveste deoarece a venit de sus , de unde ”încep luminile a curge” după cuvintele lui Ioan Alexandru. Modul în care noi ca și părinți ajungem cel mai ușor la inima Sofiei este prin povești. Amintiri din viața noastră, povestiri despre oameni adevărați și bineînțeles povești inventate, preferatele Sofiei, căci aici ea își aduce aportul creativ.           Povestea Nalei a văzut tiparul deoarece soțul meu, Natanael, a insistat să o scriu. El este un vizionar care mă încurajează să-mi ies din zona de confort. Inițial am opus rezistență propunerii sale, dar m-a convins argumentul său legat de alți copii, ...

Înțeleg că tot ce ne înconjoară în universul material este o reprezentare a ce se întâmplă în spiritual. Cele mai plăcute experiențe, cele mai înalte trăiri, bucuria gustată la cote maxime nu sunt decât palide zvonuri ale unei alte realități... ORICE LUCRU BUN DE PE ACEST PĂMÂNT ESTE DOAR O FADĂ IMAGINE A LUI ISUS,  BUCURIA EXISTĂ AICI DOAR CA SĂ NE CONDUCĂ LA IZVOR: Pâinea noastră cea de toate zilele ne duce cu gândul la Isus, Pâinea Vieții... ”Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” ~ Ioan 6:35 Apa, fără de care nu putem trăi, ne indică înspre Isus, Apa Vieții... „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.”    ~  Ioan 7:37 Lumina, în absența căreia nu crește nimic, ne amintește de Isus care a spus:  ”Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”  ~ Ioan 8:12 Prietenia, care face viața mai frumoasă, vorbește despre Prietenul...

Dorul după Isus trebuie cultivat.. Vara asta ne-am dorit ca și familie să ne concentrăm pe Isus. Cu acest scop în minte mi-am propus să duc peste tot jurnalele cu noi. Zis și făcut: jurnalele au călătorit cu mașina, cu caiacul, cu paddle board'ul; au ajuns la pădure, la piscină, la lac, la cafea, în parc…deci, cam peste tot pe unde am umblat vara asta. Am lansat provocarea #takeyourjournaleverywhere ca un simbol al faptului că trebuie ”să Îl luăm pe Isus” cu noi peste tot. Totuși, cu acest reminder în mână , uneori uitam de Isus, mă concentram pe mine, pe familie, pe plăcerile noastre…iar El nu era inclus activ în tot ce experimentam. Astfel că, vara asta, mi-am reamintit că elementele exterioare ne ajută ca să ne întoarcem inima spre Isus, dar nu sunt suficiente. Ca să-L dorim pe Isus avem nevoie de Duhul Său care stârnește în noi dorul după El. Așa cum nu știm cum să ne rugăm și avem nevoie de Duhul Sfânt să ne învețe, nu știm nici cum să rămânem constant conectați c...

Rugăciunea păcii, acrilic pe pânză Ermiona Pop Cineva spunea că în situații limită facem ceea ce știm să facem mai bine.   De când a izbucnit războiul în Ucraina, nu pot face decât ceea ce îmi vine natural: să mă rog! Iar rugăciunea uneori se cere pusă pe pânză, alteori în cuvinte, alteori în acțiune. Încă nu pot crede că războiul a izbucnit în Ucraina... ...plâng pentru copiii smulși din paturile lor, dintre jucăriile preferate, din sânul unei familii calde și protectoare, separați de tot ce cunoșteau și însemna protecție pentru ei. Separați de tații lor, cei care în fiecare seară i-au asigurat că îi vor proteja și că nu vor pleca niciodată de lângă ei. Oare ce este în inima acestor copii?  ...plâng pentru mamele și soțiile care trec granița cunoscutului în necunoscut, dar nu mă refer doar la necunoscutul unei noi țări, ci necunoscutul unei realități fără cel care i-a promis că vor fi împreună până moartea îi va despărți. Oare ce e în inima acestor femei? ...plâng pentru bărb...

Încă de la început Dumnezeu dorește un singur lucru de la noi: LIPIREA      În vechiul legământ, Dumnezeu revelează poporului Său intenția Sa de intimitate cu omul: iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El (Deut 30:20).      În noul legământ, Pavel reamintește bisericii inima Domnului față de om: Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El (1 Cor 6:17) .      Dumnezeu nu și-a schimbat intenția de a Se lipi întru totul de noi, într-o părtășie intimă și împlinitoare.  Totul în relație cu Cristos se face prin har. Iar dacă totul e prin harul Său, ce mai trebuie să fac eu în această lipire?      Eu colaborez cu harul transformator, lăsându-mă ! Cui? Lasându-mă în mâna Duhului Sfânt care vrea și poate să înnoiască și să transforme sufletul meu.      Harul este chiar în cuvânt, în diateza cuvântului lipire din Corinteni:        În original nu apar...

Astăzi este ZICI-Ziua Internațională a Cititului Împreună.   De când Sofia era micuță de tot i-am citit și ea a iubit timpul acesta împreună și nici acum nu l-ar înlocui cu nimic în lume sau în stele. Cu trecerea timpului a început să aleagă ea cărțile care îi plac. Pentru noi în fiecare zi era ZICI, până când Sofia a instaurat ZNP- Ziua Noilor Povești : )), căci în fiecare seară după ce citeam, sau în loc de lectură, mă ruga să îi spun o poveste inventată de mine. Astfel, am pornit în maratonul creației unei povești cu totul nouă în fiecare seară. Uneori poveștile curgeau natural și eu eram uimită de rezultat, alteori era un efort să găsesc idei, personaje, intrigi interesante. O mai întrebam pe ea despre ce să fie povestea, cu cine în rolul principal și câteva detalii picante. Așa era mai interesant, căci era și Sofia implicată în procesul creativ.  Uneori plângeam, alteori râdeam împreună, dar sigur nu ne plictiseam. Nati mai zicea uneori: ”Mona, când ajungi să plângi la p...

Ne dorim să o învățăm pe Sofia, fiica noastră de 6 ani, să se bucure de Viață. Drumul spre bucurie e recunoștința . Mulțumirea se învață. Aș vrea să o vadă la noi. Pentru final de an am pregătit un interviu pentru Sofia care se cere completat în fiecare an.  Poate vă inspiră și pe voi și vă ajută să deschideți subiecte de discuție cu copiii voștri. Un an nou plin de recunoștință vă doresc! Recunoștință pentru cine este Cristos și ce a făcut El în viața voastră în 2021...căci pe unde trece El crește viața .  Urmăriți Viața ! REVELION 2021 INTERVIU de repetat în fiecare an cu copiii... CARE ESTE MÂNCAREA   TA PREFERATĂ? CARE ESTE POVESTEA   TA PREFERATĂ? CE APRECIEZI LA MAMA   TA? CE APRECIEZI LA TATĂL TĂU? CE APRECIEZI LA TINE ? CARE ESTE CEA MAI HAZLIE AMINTIRE DIN 2021? CE DOREȘTI SĂ DEVII   CÂND VEI FI MARE? SCRIE UN MOTIV DE MULȚUMIRE   DIN 2021? SCRIE UN LUCRU CARE ÎL CERI   DE LA DUMNEZEU PENTRU 2022? CE ÎI DAI   TU DOMNULUI ÎN ANUL...

  Vino la Mine, fiică dragă.  Eu sunt Viața și Desfătarea vieții. Eu sunt Foamea și Hrana de sus , te aștept la masă. Eu sunt Setea și Apa vie , vreau să te satur. Eu sunt Iubirea și Iubitul tău , lasă-te iubită. Eu sunt Înțelepciunea și Învățătorul tău, lasă-te învățată. Eu vin zilnic la patul tău și aștept să deschizi ochii ca să-ți spun ”Bună dimineața!”. Vreau să-ți începi ziua cu Mine, Cel fără de Început , ca să mă ocup de nevoile tale.  Dă-mi timpul tău și Eu îți ofer veșnicia de pe acum.  Eu sunt Învierea și  Viața . Dă-Mi visele tale și Eu te voi surprinde cu unul mult mai mare. Eu sunt Făuritorul de Vise. Dă-Mi pe deplin inima ta și Eu vin ca să locuiască inima Mea în a ta. Eu sunt mai mare decât inima ta. Dă-Mi viața ta, căci Eu am dat-o pe a Mea pentru tine. Eu sunt Susținătorul vieții tale. Te iubesc cu o iubire veșnică și perfectă!

                                                            OnPurpose.ro Evanghelia (gr. evangelion)   înseamnă veste bună sau veste de bucurie.   Ea nu a intrat pe scenă nici la botezul lui Isus, nici la cruce, nici la înviere. Evanghelia a pășit în lumea noastră de Crăciun , căci atunci s-a născut Vestea de Bucurie pentru noi toți. Nu există mai multe vești bune, doar una singură, Isus Cristos.   Evanghelia nu este despre Isus, Evanghelia este Isus.  Vestea bună este Emanuel, Dumnezeu etern care coboară în lumea creată și se întrupează într-un bebeluș ca să fie cu noi. Evanghelia este Emanuel  Isus nu a venit să ne ofere viața veșnică ,   El este viața Însăși. Isus nu a venit să ne dea o răsplată,   El este răsplata noastră cea foarte mare.   Isus nu a venit să ne...

       În Sport Plus Camp 2021 am înțeles că viața este o cursă, este ca o urcare pe munte. Un reporter indignat i-a luat un interviu unui tip care tocmai escaladase Everestul, întrebându-l revoltat, de ce și-a asumat atâtea riscuri prin frig și condiții neomenești. Răspunsul său a fost simplu:”este evident că nu ai văzut priveliștea de sus dacă întrebi asta.”      Viața este o cursă, o urcare pe munte. Scopul este să ajungem în vârf și să vedem priveliștea. Dar ce este priveliștea de la capătul drumului? Priveliștea este viața veșnică. Iar viața veșnică înseamnă să-L CUNOSC pe El, pe Domnul vieții, pe Isus (Ioan 17:3). Cunoașterea lui Isus este motivul pentru care intru în cursă, alerg cursa și finalizez cursa, altfel spus, Isus e motivul urcării muntelui.      Moise a urcat muntele singur ca să primească legea de la Dumnezeu, Isus a urcat muntele cu ucenicii ca să le arate cum să țină legea. Cheia, răspunsul îl aveau ucenicii care umb...

Am crescut în biserică crezând că rugăciunea e ceva de care Dumnezeu are nevoie și noi suntem obligați să i-o acordăm, că doar ne-a scăpat de moarte și ne spală de păcate. De fapt, rugăciunea mea era în mare parte o descărcare de păcate. Percepeam rugăciunea ca și o obligație, era cel mult o informare a lui Dumnezeu de alunecările mele și de dorințele mele. Dar dacă El oricum cunoaște inima mea ce sens avea să îi comunic tot ce era acolo? Am citit că rugăciunea mea Îl autorizează pe Dumnezeu să lucreze în viața mea și acest gând m-a animat o vreme. De multe ori am auzit că așa cum au făcut oamenii în psalmi și cărțile profetice e benefic să ne aducem întreaga inimă cu zbuciumurile și lacrimile din ea la Domnul căci El se ocupă de ea. Astfel rugăciunea mea a devenit încet dar sigur ventilare emoțională. Apoi am înțeles că rugăciunea pornește dintr-o inimă smerită, și ce te smerește mai mult decât maiestuozitatea lui Dumnezeu? Astfel rugăciunea mea s-a transformat într-un buchet de laude...

Am vrut să gustăm din plin cina pascală într-un mod cât mai asemănător cu ce a trăit Isus cu ucenicii, așa că am încropit o masă evreiască cu tot specificul caracteristic vremii. Sofiei i-a plăcut tare mult o masă la nivelul ei. Fiecare element din cina pascală are o simbolistică aparte la evrei.* S-ar putea zice că sunt prea tradiționaliști și că forma ocupă un loc foarte mare în comemorarea Paștelui, dar am găsit mult har în semnificația fiecărui element, din care eu personal am avut multe de învățat. Când Petru și Ioan au pregătit Paștele în camera de sus pentru Isus și ucenici au avut grijă să nu lipsească câteva lucruri de pe masă. În primul rând era o cupă cu apă sărată , care făcea referire la lacrimile vărsate de străbunii lor în robia din Egipt, dar le amintea și de apele sărate ale Mării Roșii care s-au despicat miraculos ca să treacă poporul prin ele (Ex 14:21). Apoi aveau un mănunchi de ierburi amare care le aduceau aminte de gustul amar al sclaviei, dar și de ramura de iso...

Intervenție, acryl pe pânză, 30 cm x 40 cm Anul acesta am făcut un altfel de advent de Paște, unul despre simbolurile din artă care construiesc tabloul pascal. Ce mă fascinează legat de artă este posibilitatea nelimitată de a folosi simboluri care reflectă nu doar aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară, așa cum susținea și Aristotel. Dacă arta lucrează cu simboluri, Scriptura cu atât mai mult... În pictură pătratul negru simbolizează lumea. Pătratul negru suprematist al lui Malevici este un simbol adus la viață de artist în 1915 pregătind decorul pentru piesa de teatru ”Victorie asupra Soarelui”. Piesa de teatru vizează un grup de protagoniști care doresc să distrugă rațiunea, prin eliminarea timpului și capturarea soarelui. Lumea în care ființăm a căutat să nege înțelepciunea lui Dumnezeu și să fenteze timpul, însă nu au putut captura Soarele, căci nici crucea, nici moartea nu L-au putut ține. Cercul reflectă desăvârșirea, eternitatea, apartenenţa, finalizare...

Iurie Cojocaru, Crepuscul, 110 cm x150 cm S-au scris tomuri de hârtie, s-au pictat kilometri de pânze și s-au sculptat blocuri de piatră în încercarea de surprindere a zilelor creației...însă până la Iurie Cojocaru nu s-au tratat nopțile creației. Cum arăta noaptea zilei dintâi, a acelei zile însetate adânc de viață, cum spunea Blaga? Cât de întunecat era întunericul care succeda apariția luminii dintâi? Dacă zilele au luat ființă la rostirea unui cuvânt din partea Creatorului, cum au apărut nopțile, ca lipsa rostirii Lui specifice? Înainte de cădere noaptea nu avea o conotație negativă, nu producea frică, nici ascundere, căci frica și ascunderea au venit ca și efecte ale căderii. Noaptea creației era la fel de plină de energie creatoare ca și ziua creației? Probabil materia creată compunea simfonii pe timpul nopții despre tot ce a fost plămădit ziua. Poate noaptea a fost adusă la ființă ca o necesitate de oprire, ca o anticipare a zilei a 7-a, în care, cu inima la gură, n atur a  ...

Hebronul - cetate de poticnire și biruință Hebron ul este o așezare la înălțime, este cetatea din Canaan aflată la cea mai ridicată elevație, 927 m deasupra nivelului Mării Mediterane, numele ei semnifică legământ și trecătoare . Hebronul s-a remarcat pe paginile Scripturii ca locul unde Avraam a construit piatră peste piatră, respectiv promisiune peste promisiune, un altar Domnului , care comemora vorbirea lui Dumnezeu că nu doar Hebronul, ci toată țara va fi a lui Avraam și a urmașilor săi (Gen 13:18). Apoi Hebronul devine cetate de îngropare , căci aici Avraam se desparte de preaiubita lui, Sara. Acesta devine locul unde aproape toți patriarhii și soțiile lor și-au sfârșit alergarea pe partea aceasta de cer (Gen 23:2). Hebronul locuit de uriași reprezintă motivul pentru care poporul ieșit din robie nu pășește în propria-i moștenire. Hebronul este un coșmar pentru popor, dar un vis împlinit pentru Caleb, care la optzeci și cinci de ani cucerește cetatea uriașilor, deoarece Caleb er...