Noaptea Genezei
S-au scris tomuri de hârtie, s-au pictat kilometri de pânze și s-au sculptat blocuri de piatră în încercarea de surprindere a zilelor creației...însă până la Iurie Cojocaru nu s-au tratat nopțile creației. Cum arăta noaptea zilei dintâi, a acelei zile însetate adânc de viață, cum spunea Blaga? Cât de întunecat era întunericul care succeda apariția luminii dintâi?
Dacă zilele au luat ființă la rostirea unui cuvânt din partea Creatorului, cum au apărut nopțile, ca lipsa rostirii Lui specifice?
Înainte de cădere noaptea nu avea o conotație negativă, nu producea frică, nici ascundere, căci frica și ascunderea au venit ca și efecte ale căderii.
Noaptea creației era la fel de plină de energie creatoare ca și ziua creației? Probabil materia creată compunea simfonii pe timpul nopții despre tot ce a fost plămădit ziua. Poate noaptea a fost adusă la ființă ca o necesitate de oprire, ca o anticipare a zilei a 7-a, în care, cu inima la gură, natura se minuna de zboruri, de arbori, de miresme, de frumusețea apărută în fiecare zi a creației.
Nopțile erau timpi de contemplare a lumii create de către lumea nematerială...
Noaptea este absența luminii, Iuda iese din prezența lui Isus în întuneric...Dar la început nu a fost așa, întunericul nu era caracterizat de absența lui Dumnezeu, ci Lumina lumii era în acele nopți, dansând pe deasupra apelor și a uscatului.
Mi-e greu să-mi imaginez o noapte în care fremăta Lumina, dar devine mai ușor privind spre Eoni de lumină și Crepuscul a lui Iurie Cojocaru.
Comentarii
Trimiteți un comentariu