Cina pascală din acest an...

Am vrut să gustăm din plin cina pascală într-un mod cât mai asemănător cu ce a trăit Isus cu ucenicii, așa că am încropit o masă evreiască cu tot specificul caracteristic vremii. Sofiei i-a plăcut tare mult o masă la nivelul ei.

Fiecare element din cina pascală are o simbolistică aparte la evrei.* S-ar putea zice că sunt prea tradiționaliști și că forma ocupă un loc foarte mare în comemorarea Paștelui, dar am găsit mult har în semnificația fiecărui element, din care eu personal am avut multe de învățat.

Când Petru și Ioan au pregătit Paștele în camera de sus pentru Isus și ucenici au avut grijă să nu lipsească câteva lucruri de pe masă.

În primul rând era o cupă cu apă sărată, care făcea referire la lacrimile vărsate de străbunii lor în robia din Egipt, dar le amintea și de apele sărate ale Mării Roșii care s-au despicat miraculos ca să treacă poporul prin ele (Ex 14:21).

Apoi aveau un mănunchi de ierburi amare care le aduceau aminte de gustul amar al sclaviei, dar și de ramura de isop cu care străbunii lor au uns usciorii ușii cu sângele mielului pascal ca să fie scăpați de Nimicitor (Ex 12:23).

Nu lipsea de la masa pascală pasta charosheth, un amestec de mere, curmale, rodii și nuci care nu-i lăsa să uite huma din care străbunii lor făceau cărămidă în Egipt. Iar scorțișoara pe care o puneau în pastă le reamintea de paiele cu care străbunii lor ardeau cărămida. Dar tot mirosul dulce înțepător al scorțișoarei le amintea că această mirodenie era pusă în untdelemnul poruncit de Domnul pentru Ungerea Sfântă, o dată scoși din robie (Ex 30:23).

Mai erau pe masă patru cupe de vin care aminteau de cele patru promisiuni din Exod 6:6-7. Prima promisiune viza izbăvirea din muncile cu care îi apăsau egiptenii, a doua promisiune vorbea de eliberarea din scalvie, în al treilea rând Domnul promitea că îi va scăpa cu brațul întins și în al patrulea rând Dumnezeu promitea că îi va face poporul Său.

În Joia Mare fiecare detaliu de la Cina Pascală arăta înspre Isus, fiecare simbol striga către adevăratul Miel care a venit să împlinească în El Însuși ceea ce a fost o palidă reprezentare în vechime. El, care lua masa cu ucenicii era Mesia, Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatul nostru, robia și presiunea lumii.

Chiar dacă Dumnezeu a scos poporul evreu din robia egipteană, nu a putut scoate Egiptul din inimile lor.

M-am întrebat de acest Paște dacă mai sunt munci care mă apasă, dacă mai există robii în inima mea și zone unde nu am libertatea să fac pe deplin voia Lui...

Harul pentru mine a fost să înțeleg că în orice situație mă aflu pot alege să mă focalizez pe durerea din ea sau pe perspectiva lui Dumnezeu cu privire la situație. Pot vedea lacrimile sau marea despicată, pot vedea amărăciunea sau ierburile înnobilate de sângele mielului, pot vedea nedreptatea sau untdelemnul mângâietor. Pot alege perspectiva lui Isus deoarece El Însuși promite să locuiască în inima mea împreună cu Tatăl și cu Mângâietorul (Ioan 14:17, 23).

Am înțeles că sunt munci, robii și independență de Domnul care trebuie scoase din inima mea. Dar am mai înțeles că există mult har pentru asta și nu lucrez niciodată singură ci împreună cu Cel care a biruit sinele, păcatul, moartea și întreaga lume spirituală negativă.

Așa cum se roagă o prietenă bună când ceva neplăcut i se întâmplă vreau să gândesc și să mă rog și eu în acest an: ”Doamne, vreau să stau și să privesc cu uimire cum prefaci pustiul acesta în iaz și situația asta urâtă cum o transformi în izvoare de apă vie pentru slava Numelui Tău”.

La evrei noul an începea cu Paștele, așa că, în acest nou an aleg să văd și să cred perspectiva Lui cu privire la orice situație din viața mea și aștept să-L văd cum transformă zonele de deșert din inima mea în izvoare de apă vie. Doar intervenția Mielului divin a făcut posibilă această transformare de perspectivă și de trăire.

Tot El preface pustiul în iaz și pământul uscat în izvoare de ape. Ps 107:35

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Poza e realizată de Tania Chiș.

*Studiu asupra evangheliilor, vol VIII, Stancu Dragomir.