Dialog

Ooo, ce surpriză mi-ați făcut azi dragii mei prieteni: propriul meu vernisaj cu lucrările făcute în primul an de viață al Sofiei...o perioadă plină de schimbări, provocări dar și de forță creatoare. Apreciez enorm încrederea pe care o aveți în mine, cuvintele frumoase rostite și scrise în cărticica De 30 de ori binecuvântată și dragostea pe care mi-o purtați. Mă simt nevrednică de atâta apreciere. Prima mea expoziție de pictură! Nu am visat niciodată la ea, nu am îndrăznit...și totuși a avut loc, fără să o pregătesc sau să mă pregătesc... Nati de când a pășit în viața mea are obiceiul să mă scoată din zona mea de confort, să mă împingă dincolo de propriile-mi bariere, să mă facă să visez, să cresc, să zbor...”urăsc” și iubesc asta la el:) Lui Nicolae Iorga îi aparține următorul citat care, vă mărturisesc, m-a speriat când l-am citit: ”Mulți au avut aptitudini extraordinare, însă, fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca niște morți și au sfârșit prin a fi îngropați în inactivi...

Eugen Măcinic este un artist prin definiție, fiecare coardă a universului său interior vibrează de sensibilitate și se manifestă în exterior fie prin tușe de culoare, fie prin acorduri muzicale . Majoritatea dintre noi îl cunoaștem pe Eugen Măcinic, pictorul, însă în seara aceasta ne-a surprins și cu cealaltă latură artistică a sa, încântându-ne nu doar privirile, ci și auzul, cu tonuri de acordeon. L-am ascultat pe artist cântând în timp ce meditam la ce spunea Hermann Hesse despre artă: Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezenţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei. Traseul artistic a lui Eugen Măcinic a atras atenția istoricilor de artă și iubitorilor de artă din România și din străinatate, având în portofoliu mai mult de 50 de expoziții de pictură în țară și peste hotare. Este un artist care lucrează mult și de rodul creației sale ne bucurăm noi astăzi, însă, nu cantitatea î...

Unde era Dumnezeu când Fiul lui purta pe umeri povara păcatelor întregii omeniri?! Unde era Tatăl când Singurul lui Fiu era scuipat, batjocorit, lovit, torturat și făcut să sângereze?!! Unde era Cel Prea Înalt când ale Sale creaturi Îl răstigneau cu cruzime pe Fiul Său preaiubit?!!! Unde erai Dumnezeule când cerul s-a întunecat, perdeaua din al Tău templu s-a rupt, pământul s-a cutremurat și întunericul a înghițit ziua căci sânge sfânt se scurgea?!...iar dacă oamenii nu-L recunoșteau ca al Tău Fiu, natura, care toată a luat ființă la rostirea Sa, deși căzută, încă îi recunoștea glasul și revolta a cuprins-o: - ”cum să curgă sângele Lui sfânt pe mine, unde s-au petrecut atâtea crime, violență, nedreptate?„ - și pământul s-a cutremurat și s-a deschis la acest gând, trăgându-se din calea sângelui Său... - ”eu nu vreau să fiu parte la asemenea atrocitate, nu pot privi neputincios ce se întâmplă” - și soarele și-a întors privirea, iar cerul s-a întunecat vreme de trei ceasuri... - ...

Semnele timpului O cunosc pe Eunice demult, cu mult timp înainte să se cheme Gall, să termine artele, să participe la vernisaje și expoziții de artă, înainte să o numim pe drept, artistă, ea era o artistă. Totul despre ea indica această natură a ei: felul cum vorbea, cum se îmbrăca, cum își făcea părul, cum se raporta la oameni și la situațiile vieții, felul cum visa. Stilul ei era unul expansiv, vesel, liber, ușor excentric, în continuă schimbare și devenire, inedit. Toate aceste lucruri o făceau specială și o pregăteau pentru vremea când urma să reverse în afară acest entuziasm contagios, toată exuberanța și frumusețea ei. Însă când acel moment a venit și a început să creeze, vălul aparenței naivități a fost dat la o parte și a lăsat să se vadă o latură extrem de profundă a artistei, plină de adâncimi în care te poți pierde cu ușurință fără niște indicii sugerate. Eunice ne sugerează calea de acces și cea de ieșire din aceste adâncimi ale sufletului, de aceea artista spune despr...

La logodna noastră atât Nati, cât și eu am avut câteva cuvinte pe care ni le-am adresat unul altuia, ca și un fel de preludiu al promisiunii care urma să vină...iar ca și simbol eu am ales  copacul , din două motive: deoarece undeva în pădurea Hoia există un copac al nostru, încărcat de amintiri și experiențe memorabile. Al doilea motiv este constituit din faptul că aveam încă în minte gustul proaspăt al unui vernisaj al lui Iurie Cojocaru la care am avut onoarea să particip, unde mi-am delectat privirea în ai săi arbori, iar privirea mi s-a oprit la unul dintre ei... (povestea acelui tablou o voi spune într-un alt articol). Am găsit ciorna de pe care i-am citit acum 8 ani lui Nati, următoarele cuvinte: ”Natanael, îmi imaginez acea primă zi după cădere: Adam și Eva erau izgoniți din grădina Edenului, care tremura, tumulta, clocotea de zumzet și neliniște, ceva nu era în regulă, ceva lipsea: cântecul Evei, vocea gravă a lui Adam?...nu, altceva...ceva mai mult...ceva era schimb...

Dar dacă păunul ar fi reușit să zboare din grădina Edenului, chiar înainte ca Dumnezeu să blesteme pământul ca și consecință a păcatului cuplului originar?... Ar fi aceasta o explicație pentru frumusețea covârșitoare a acestei păsări, care poartă imprimat pe ea ceva din splendoarea creației dintâi, culori însetate de viață, o strălucire și un colorit nemaiîntalnit în natură într-o formă așa pură și complexă. Trena păunului este formată din zeci de ochi, ca și cum ar fi absorbit în sine cât mai mult din frumusețea primară ca să redea lumii cotidiene frânturi dintr-o realitate transcendentă. Păunul pictat pe disc de gramofon sau pe carcasa unei viori, așezate pe catifea reprezintă un obiect de artă sofisticat pentru o persoană pretențioasă cu gusturi fine. Este un cadou original semnat de artistul Iurie Cojocaru, care odată pus pe perete devine un ciob de rai, care reflectă ceva din exuberanța și splendoarea celestă. Cred că întrebarea pe care ne-o ridică păunul este: noi ce ...

Cartea este un simbol al cunoașterii, care poartă în sine mugurele devenirii, însă rodirea rămâne mereu alegerea noastră.  Cărțile deschise ale artistului Iurie Cojocaru ne îmbie la spargerea barierelor mentale, la depășirea zonei noastre de confort, la un exercițiu de imaginație...implicit la creștere. Creșterea presupune transformare, iar rodul ei este extinderea sufletului. Cred că întrebarea care se ridică este: înspre ce? Un astfel de obiect de artă este o invitație la rodire, care transmite cel mai nobil mesaj: în momentul în care ai încetat să mai crești ai început să mori! Un cadou unicat care poate fi încărcat cu foarte multă semnificație din partea celui care dăruiește; mesajul creșterii, al perfecționării, al devenirii fiind un deziderat atât în plan personal, cât și profesional. www.cadourinoi.ro