Unde a fost Dumnezeu de Paște?


Unde era Dumnezeu când Fiul lui purta pe umeri povara păcatelor întregii omeniri?!

Unde era Tatăl când Singurul lui Fiu era scuipat, batjocorit, lovit, torturat și făcut să sângereze?!!

Unde era Cel Prea Înalt când ale Sale creaturi Îl răstigneau cu cruzime pe Fiul Său preaiubit?!!!

Unde erai Dumnezeule când cerul s-a întunecat, perdeaua din al Tău templu s-a rupt, pământul s-a cutremurat și întunericul a înghițit ziua căci sânge sfânt se scurgea?!...iar dacă oamenii nu-L recunoșteau ca al Tău Fiu, natura, care toată a luat ființă la rostirea Sa, deși căzută, încă îi recunoștea glasul și revolta a cuprins-o:

- ”cum să curgă sângele Lui sfânt pe mine, unde s-au petrecut atâtea crime, violență, nedreptate?„ - și pământul s-a cutremurat și s-a deschis la acest gând, trăgându-se din calea sângelui Său...

- ”eu nu vreau să fiu parte la asemenea atrocitate, nu pot privi neputincios ce se întâmplă” - și soarele și-a întors privirea, iar cerul s-a întunecat vreme de trei ceasuri...


- ”noi care am luat ființă din nimic, doar glasul Său ne-a adus în existență, nu putem tăcea acum” - iar stâncile au urlat până s-au despicat în încercarea lor de a acoperi, de a înghiți oamenii în nelegiuirea lor...

Cu întrebările astea în minte, m-am detașat de pământ și am privit toată scena morții lui Isus Cristos, de sus, prin ochii Tatălui și am încercat să reprezint prin culoare ce a văzut și a știut Tatăl. 

Dumnezeu era în Cristos când agoniza pe cruce și Dumnezeu era în cer acceptând jertfa de ispășire pt păcatele mele...ale noastre...și de sus, Dumnezeu vede sânge, întreaga lume împroșcată cu sânge sfânt, iar dreptatea Lui e satisfăcută tocmai de dragostea Dumnezeului Isus Cristos.

Dumnezeu Tatăl a spus că plata păcatului este moartea și știa că nu este om fără păcat, nici unul măcar, de aceea l-a trimis pe fiul Său să se întrupeze pe pământ, iar prin viața Lui fără păcat s-a calificat să poarte greutatea păcatelor noastre, a tuturor.
Trei zile mai târziu, la înviere, Moartea nu l-a putut ține, căci deși purta toate păcatele asupra Lui, niciunul nu era al Său personal. 

Astfel, Isus ne-a reprezentat în moarte, a purtat în trupul Său plata păcatelor noastre pentru ca noi să Îl onorăm în viață și să avem parte de o înviere asemănătoare cu a Lui.

Cum trăiesc azi știind ce preț s-a plătit pentru mine?...

ps: Mulțumesc de feedback-urile voastre cu privire la schițele inițiale, până la urmă am finalizat ambele tablouri și am hotărât ca cel de pe carton, adică primul, să fie tabloul de Paște în 2016.




Comentarii

  1. Frumoasa suprapunere de sânge cu lumina, este iertare si speranța, iar pentru cei care s-au legat pe vecie de Isus, certitudine. Îți doresc multă inspirație Mona si evident vreau si eu un tablou!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca va place si ma simt onorata ca asa de mult va place incat doriti sa-l luati acasa!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cufundare în Isus de sărbători

Grădina inimii

Storytelling în familie