Grafica, prin ochiul casei: Eunice Gall

februarie 23, 2016

Semnele timpului

O cunosc pe Eunice demult, cu mult timp înainte să se cheme Gall, să termine artele, să participe la vernisaje și expoziții de artă, înainte să o numim pe drept, artistă, ea era o artistă. Totul despre ea indica această natură a ei: felul cum vorbea, cum se îmbrăca, cum își făcea părul, cum se raporta la oameni și la situațiile vieții, felul cum visa. Stilul ei era unul expansiv, vesel, liber, ușor excentric, în continuă schimbare și devenire, inedit. Toate aceste lucruri o făceau specială și o pregăteau pentru vremea când urma să reverse în afară acest entuziasm contagios, toată exuberanța și frumusețea ei.
Însă când acel moment a venit și a început să creeze, vălul aparenței naivități a fost dat la o parte și a lăsat să se vadă o latură extrem de profundă a artistei, plină de adâncimi în care te poți pierde cu ușurință fără niște indicii sugerate. Eunice ne sugerează calea de acces și cea de ieșire din aceste adâncimi ale sufletului, de aceea artista spune despre sine că ”vede și construiește prin ochiul casei”. Invită și permite privitorului să privească frământarea și aspirațiile vieții în detalii insesizabile de la depărtare, care te cheamă să te oprești în loc, să-ți pui ochelarii, să iei harta și să începi să explorezi. Dacă sufletul este un univers pe care continuăm să îl descoperim toată viața, Eunice ne invită în câteva camere din casa sufletului ei, ca să ne dezvăluie adevăruri dincolo de acea pojghița subțire de superficialitate pe care unii nu o depășesc niciodată. Descoperim în aceste camere, asemenea unor cufere cu valori, concepte, paradigme, adevăruri colosale tratate într-un mod sensibil și original.

Profesorii din liceu îi spuneau că ceea ce desenează este opusul a ceea ce este; iar cine o cunoaște pe Eunice știe cât de veselă, nerăbdătoare și vorbăreață este, iar desenul ei este unul matematic, organizat și strict.

Eunice spune despre sine că în artă are un alt eu, de aceea lucrările ei sunt opuse temperamentului său.

Eu cred că de undeva izvorăște această profunzime și rigoare, e parte din Eunice, chiar dacă la o primă vedere nu ai suspecta-o pe Eunice ca fiind răbdătoare, calmă, analitică, calculată, capabilă să șadă și să lucreze ore în șir pe un desen. Și totuși ceea ce iese din mâinile ei după ore de lucru este fabulos, cu cât privești mai mult, descoperi mai multe valențe ale temei frământate de artistă.
Printre temele dezbătute de Eunice regăsim genealogia, sfinți, timp, arborele genealogic, scara, rădăcini, dezrădăcinare, tratate în câteva culori consacrate artistei: alb, negru, roșu, auriu, ocru. Sunt câteva elemente care se regăsesc ca un laitmotiv în opera ei: ceasul, rădăcini, căsuțe, catedrale, ferestre, rozete gotice.
În ultima vreme Eunice experimentează o nouă metodă de lucru: grafica în acril, care mie mi se pare că i se potrivește de minune și că dă valoare lucrărilor sale.

Îmi place mult pictura dar și grafica, iar Eunice este o graficiană pe care o apreciez mult. Mai jos am selectat câteva din lucrările mele preferate și mi-a fost foarte greu să mă opresc doar la atâtea. Sper ca această incursiune să vă facă plăcere și să vă pună pe gânduri.
Titlurile lucrărilor sale sunt indicii de citire a hărții care ne-o pune la dispoziție pentru a ne ușura incursiunea în universul casei sale.