Intervenție

Intervenție, acryl pe pânză, 30 cm x 40 cm

Anul acesta am făcut un altfel de advent de Paște, unul despre simbolurile din artă care construiesc tabloul pascal. Ce mă fascinează legat de artă este posibilitatea nelimitată de a folosi simboluri care reflectă nu doar aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară, așa cum susținea și Aristotel.

Dacă arta lucrează cu simboluri, Scriptura cu atât mai mult...

În pictură pătratul negru simbolizează lumea. Pătratul negru suprematist al lui Malevici este un simbol adus la viață de artist în 1915 pregătind decorul pentru piesa de teatru ”Victorie asupra Soarelui”. Piesa de teatru vizează un grup de protagoniști care doresc să distrugă rațiunea, prin eliminarea timpului și capturarea soarelui. Lumea în care ființăm a căutat să nege înțelepciunea lui Dumnezeu și să fenteze timpul, însă nu au putut captura Soarele, căci nici crucea, nici moartea nu L-au putut ține.

Cercul reflectă desăvârșirea, eternitatea, apartenenţa, finalizarea, şi pe Dumnezeu. Potrivit lui Hermes Trismegestus "Dumnezeu este un cerc al cărui centru se găsește pretutindeni şi a cărui circumferinţă nu se află nicăieri."

Triunghiul este conectat cu trinitatea sub diferite forme, poate simboliza procesul de desăvârșire orientat către cel mai înalt punct al transformării.
Aripa este un triunghi stilizat. Aripile sunt un simbol al spiritualității, cunoașterii, libertății și victoriei. Ele reprezintă aspirația condiției umane de a-și transcende limitările.
Isus de Paște a făcut posibil pentru noi un zbor înalt către Dătătorul de Aripi. Nicolae Moldoveanu exprimă această idee cu niște cuvinte parcă din altă lume: ”Domnul Isus S-a înomenit pe Sine ca să ne îndumnezeiască pe noi”.

Tabloul ”Intervenție” s-a conturat în inima mea meditând la implicația Paștelui. Am înțeles că singura șansă a unei lumi mâncate de întuneric să cunoască Soarele Neprihănirii a fost intervenția lui Isus, care a plonjat în mizeria și păcatul nostru, făcându-se păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5:21). Splendoarea actului Său este că El a plătit cu sânge divin nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru desăvârșirea noastră. Scopul final al creștinismului nu este curățirea de păcate, ci desăvârșirea, iar cheia este în ultimele două cuvinte din versetul de mai sus: în El.

Noi avem totul deplin în El (Coloseni 2:10) pe măsură ce ne adâncim tot mai mult în El. Prepoziția “în” este o prepoziție locativă în greaca Noului Testament, adică noi avem șansa nu doar sa fim atinși de El, iertați de El, vindecați de El, ci să locuim în El și El în noi, conform Ioan 14:23.

În primul Paște din Egipt miza nu a fost sângele pe usciorii ușii, ci consumarea mielului, astăzi, sângele vărsat a lui Isus nu e un scop în sine, ci mijlocul prin care să ajungem la scopul ultim: să fim în El și să ne hrănim cu El, care este Mielul dar și Pâinea cea de toate zilele. Astfel tot ce este muritor în noi este înghițit de viață (2 Cor 5:4), la fel cum aripa din tablou este înghițită de aur.

Cum a intervenit Isus în viața ta de aceste sărbători?