Lumina din peisaj


Acum 17 ani l-am întâlnit pe Iurie prima dată, picta, mi-l amintesc blând, smerit și plin de pace, iar succesul nu a erodat aceste valori din el, ci le-a potențat și le-a expus unei lumi întregi.
Există multă ”adâncime” în opera lui Iurie Cojocaru, însă nu este o profunzime superficială, ci este una care își are rădăcinile adânc înfipte în solul Adevărului, de aceea rodește în afara pânzei, fără cuvinte, Cuvântul!
Leonardo daVinci spunea că ”un pictor ar trebui să-și înceapă fiecare pânză cu o mână de negru, pentru că toate lucrurile din natură sunt întunecate, cu excepția celor expuse la lumină.” Cât adevăr este în această rostire...putem spune că toate lucrurile din noi sunt întunecate, cu excepția celor expuse la lumină.
Rolul pe care și l-a asumat Iurie ca artist, este să fie un mediator al Luminii în lumea în care ființează, de aceea tablourile sale, indiferent de temă, ne transmit o exuberantă bucurie a culorii scăldate în Lumină!
Deoarece Iurie pictează ceea ce este și ceea ce crede, lumina care încălzește compozițiile sale este Lumina care izvorăște din interiorul lui și se prelinge pe pânzele sale, ca mai apoi să depășească tabloul înspre sufletul privitorului.
Viața și arta lui Iurie sunt un spectacol al Luminii care se manifestă prin el, așa cum spune David în psalmul 36: ”Prin Lumina Ta, vedem lumina”!
Opera lui Iurie ne cheamă la contemplare și la introspecție pe de-o parte, însă ne și provoacă la dialog, la comunicare.
Pentru mine arta este mai mult decât o pasiune, un mod de a-ti câștiga existența sau o formă de afirmare, arta este un fel de privi lumea, lucrurile și oamenii...iar la șlefuirea acestei concepții Iurie a avut un aport semnificativ.
Delectați-vă privirile în operele sale, fie la expozițiile ce vor urma, fie pe site-ul său personal sau pe galeria de artă online.





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cufundare în Isus de sărbători

Imagine
  Crăciunul acesta nu mă voi hrăni cu filme, dulciuri și cărți, mă voi hrăni cu Emanuel, Pâinea Vieții , până Cuvintele Lui devin parte din mine.   Nu voi înseta după El, ci voi veni la Izvorul Apelor vii și voi bea Apa Vieții…voi intra în ea, mă voi îmbiba în ea și ea în mine. Aleg ca aceste sărbători să nu fie produsul cuvintelor din jurul meu: “Ia! Dă! Fii!”.  Crăciunul acesta va fi produsul cuvintelor Sale: “Rămâi în Mine!” , căci nici un cuvânt care iese din gura Lui nu este lipsit de putere, de duh și viață.  Tot ce îmi doresc este să fiu cu El, care a dat totul să fie cu mine.  Dacă nu mă afund în El, mă voi scufunda în activism și perfecționism “de dragul” Lui, iar la final voi rămâne cu gustul amar al lipsei prezenței Sale.  Dacă nu mânânc și beau din El , o voi face din alte surse care promit mult dar sunt doar forme fără fond. Dacă nu este Isus cel mai strălucitor, alte lumini vor străluci mai tare și îmi vor muta atenția de pe Sărbătorit. ...
Citiți mai multe

Grădina inimii

Imagine
 - ilustrație din povestea Grădina Nalei *- Ce a început în Grădină s-a sfârșit tot într-o grădină... Dumnezeu se plimba în fiecare zi cu Adam prin grădina Eden. Adam admira creația iar Domnul pe cel care era coroana creației. Povesteau despre stele și soare, animale și plante, familie și ajutorul potrivit. Dădeau nume animalelor, gustau fructe și se minunau de bogăția grădinii. După cădere plimbările au încetat, discuțiile s-au oprit, grădina inimii lui Adam s-a transformat din una roditoare în una plină de spini, buruieni și zone de deșert. Isus a pășit pe acest pământ pentru ca să poată umbla prin grădina inimii noastre din nou, iar în urma pașilor Săi să crească iarbă, flori, rod. După ce a luat asupra-I la cruce toți spinii, buruienile, pălămida și deșertul inimii noastre, Îl regăsim pe Isus în grădină, acolo unde-I place să se plimbe. Dacă femeia a fost prima care a gustat moartea, tot o femeie e prima care vede Viața umblând prin grădină și Îl confundă cu Grădinarul (Ioan 20...
Citiți mai multe

Storytelling în familie

Imagine
Storytelling-ul înainte să fie o tehnică de comunicare folosită în diverse domenii a fost și va rămâne un mod natural și dezinhibat de relatare a poveștilor. Așa s-au păstrat și s-au dat mai departe adevărate comori în familie, comunitate sau chiar la nivel de popor și moștenire culturală. Storytelling-ul este arta povestirii ce duce la formarea unei conexiuni speciale între povestitor și ascultător.   Tata ne spunea povești foarte captivante, presărate cu umor și suspans. Avea un fascinant mod de a ne capta atenția cu povestirile sale. Rețin și acum poveștile lui despre Sadhu Sundar Singh, împreună cu trăirile pe care le aveam, îmi amintesc chiar și intonația vocii sale. Când a venit Sofia în familia noastră i-am dat ce am primit: povești. Ce am făcut diferit a fost să o implic și pe ea în procesul creativ de compunere și relatare a poveștilor…i-a plăcut enorm. Pentru noi  spunerea de povești a devenit o formă intimă de conectare de la inimă la inimă.  Dacă Sofia e...
Citiți mai multe