Dialog

Rugăciunea păcii, acrilic pe pânză Ermiona Pop Cineva spunea că în situații limită facem ceea ce știm să facem mai bine.   De când a izbucnit războiul în Ucraina, nu pot face decât ceea ce îmi vine natural: să mă rog! Iar rugăciunea uneori se cere pusă pe pânză, alteori în cuvinte, alteori în acțiune. Încă nu pot crede că războiul a izbucnit în Ucraina... ...plâng pentru copiii smulși din paturile lor, dintre jucăriile preferate, din sânul unei familii calde și protectoare, separați de tot ce cunoșteau și însemna protecție pentru ei. Separați de tații lor, cei care în fiecare seară i-au asigurat că îi vor proteja și că nu vor pleca niciodată de lângă ei. Oare ce este în inima acestor copii?  ...plâng pentru mamele și soțiile care trec granița cunoscutului în necunoscut, dar nu mă refer doar la necunoscutul unei noi țări, ci necunoscutul unei realități fără cel care i-a promis că vor fi împreună până moartea îi va despărți. Oare ce e în inima acestor femei? ...plâng pentru bărb...

Încă de la început Dumnezeu dorește un singur lucru de la noi: LIPIREA      În vechiul legământ, Dumnezeu revelează poporului Său intenția Sa de intimitate cu omul: iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El (Deut 30:20).      În noul legământ, Pavel reamintește bisericii inima Domnului față de om: Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El (1 Cor 6:17) .      Dumnezeu nu și-a schimbat intenția de a Se lipi întru totul de noi, într-o părtășie intimă și împlinitoare.  Totul în relație cu Cristos se face prin har. Iar dacă totul e prin harul Său, ce mai trebuie să fac eu în această lipire?      Eu colaborez cu harul transformator, lăsându-mă ! Cui? Lasându-mă în mâna Duhului Sfânt care vrea și poate să înnoiască și să transforme sufletul meu.      Harul este chiar în cuvânt, în diateza cuvântului lipire din Corinteni:        În original nu apar...

Astăzi este ZICI-Ziua Internațională a Cititului Împreună.   De când Sofia era micuță de tot i-am citit și ea a iubit timpul acesta împreună și nici acum nu l-ar înlocui cu nimic în lume sau în stele. Cu trecerea timpului a început să aleagă ea cărțile care îi plac. Pentru noi în fiecare zi era ZICI, până când Sofia a instaurat ZNP- Ziua Noilor Povești : )), căci în fiecare seară după ce citeam, sau în loc de lectură, mă ruga să îi spun o poveste inventată de mine. Astfel, am pornit în maratonul creației unei povești cu totul nouă în fiecare seară. Uneori poveștile curgeau natural și eu eram uimită de rezultat, alteori era un efort să găsesc idei, personaje, intrigi interesante. O mai întrebam pe ea despre ce să fie povestea, cu cine în rolul principal și câteva detalii picante. Așa era mai interesant, căci era și Sofia implicată în procesul creativ.  Uneori plângeam, alteori râdeam împreună, dar sigur nu ne plictiseam. Nati mai zicea uneori: ”Mona, când ajungi să plângi la p...