Dialog

  Crăciunul acesta nu mă voi hrăni cu filme, dulciuri și cărți, mă voi hrăni cu Emanuel, Pâinea Vieții , până Cuvintele Lui devin parte din mine.   Nu voi înseta după El, ci voi veni la Izvorul Apelor vii și voi bea Apa Vieții…voi intra în ea, mă voi îmbiba în ea și ea în mine. Aleg ca aceste sărbători să nu fie produsul cuvintelor din jurul meu: “Ia! Dă! Fii!”.  Crăciunul acesta va fi produsul cuvintelor Sale: “Rămâi în Mine!” , căci nici un cuvânt care iese din gura Lui nu este lipsit de putere, de duh și viață.  Tot ce îmi doresc este să fiu cu El, care a dat totul să fie cu mine.  Dacă nu mă afund în El, mă voi scufunda în activism și perfecționism “de dragul” Lui, iar la final voi rămâne cu gustul amar al lipsei prezenței Sale.  Dacă nu mânânc și beau din El , o voi face din alte surse care promit mult dar sunt doar forme fără fond. Dacă nu este Isus cel mai strălucitor, alte lumini vor străluci mai tare și îmi vor muta atenția de pe Sărbătorit. ...

           Povestea Nalei s-a spus singură , ajutată foarte puțin de mine și Sofia, fetița mea. Seară de seară, înainte de culcare citim, iar apoi creăm povești noi împreună. În acea zi cuvintele au curs, ideile s-au înlănțuit foarte natural, iar rezultatul ne-a surprins pe amândouă. Cred că totul a decurs așa lin cu această poveste deoarece a venit de sus , de unde ”încep luminile a curge” după cuvintele lui Ioan Alexandru. Modul în care noi ca și părinți ajungem cel mai ușor la inima Sofiei este prin povești. Amintiri din viața noastră, povestiri despre oameni adevărați și bineînțeles povești inventate, preferatele Sofiei, căci aici ea își aduce aportul creativ.           Povestea Nalei a văzut tiparul deoarece soțul meu, Natanael, a insistat să o scriu. El este un vizionar care mă încurajează să-mi ies din zona de confort. Inițial am opus rezistență propunerii sale, dar m-a convins argumentul său legat de alți copii, ...

Înțeleg că tot ce ne înconjoară în universul material este o reprezentare a ce se întâmplă în spiritual. Cele mai plăcute experiențe, cele mai înalte trăiri, bucuria gustată la cote maxime nu sunt decât palide zvonuri ale unei alte realități... ORICE LUCRU BUN DE PE ACEST PĂMÂNT ESTE DOAR O FADĂ IMAGINE A LUI ISUS,  BUCURIA EXISTĂ AICI DOAR CA SĂ NE CONDUCĂ LA IZVOR: Pâinea noastră cea de toate zilele ne duce cu gândul la Isus, Pâinea Vieții... ”Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” ~ Ioan 6:35 Apa, fără de care nu putem trăi, ne indică înspre Isus, Apa Vieții... „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.”    ~  Ioan 7:37 Lumina, în absența căreia nu crește nimic, ne amintește de Isus care a spus:  ”Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”  ~ Ioan 8:12 Prietenia, care face viața mai frumoasă, vorbește despre Prietenul...

Dorul după Isus trebuie cultivat.. Vara asta ne-am dorit ca și familie să ne concentrăm pe Isus. Cu acest scop în minte mi-am propus să duc peste tot jurnalele cu noi. Zis și făcut: jurnalele au călătorit cu mașina, cu caiacul, cu paddle board'ul; au ajuns la pădure, la piscină, la lac, la cafea, în parc…deci, cam peste tot pe unde am umblat vara asta. Am lansat provocarea #takeyourjournaleverywhere ca un simbol al faptului că trebuie ”să Îl luăm pe Isus” cu noi peste tot. Totuși, cu acest reminder în mână , uneori uitam de Isus, mă concentram pe mine, pe familie, pe plăcerile noastre…iar El nu era inclus activ în tot ce experimentam. Astfel că, vara asta, mi-am reamintit că elementele exterioare ne ajută ca să ne întoarcem inima spre Isus, dar nu sunt suficiente. Ca să-L dorim pe Isus avem nevoie de Duhul Său care stârnește în noi dorul după El. Așa cum nu știm cum să ne rugăm și avem nevoie de Duhul Sfânt să ne învețe, nu știm nici cum să rămânem constant conectați c...

Rugăciunea păcii, acrilic pe pânză Ermiona Pop Cineva spunea că în situații limită facem ceea ce știm să facem mai bine.   De când a izbucnit războiul în Ucraina, nu pot face decât ceea ce îmi vine natural: să mă rog! Iar rugăciunea uneori se cere pusă pe pânză, alteori în cuvinte, alteori în acțiune. Încă nu pot crede că războiul a izbucnit în Ucraina... ...plâng pentru copiii smulși din paturile lor, dintre jucăriile preferate, din sânul unei familii calde și protectoare, separați de tot ce cunoșteau și însemna protecție pentru ei. Separați de tații lor, cei care în fiecare seară i-au asigurat că îi vor proteja și că nu vor pleca niciodată de lângă ei. Oare ce este în inima acestor copii?  ...plâng pentru mamele și soțiile care trec granița cunoscutului în necunoscut, dar nu mă refer doar la necunoscutul unei noi țări, ci necunoscutul unei realități fără cel care i-a promis că vor fi împreună până moartea îi va despărți. Oare ce e în inima acestor femei? ...plâng pentru bărb...

Încă de la început Dumnezeu dorește un singur lucru de la noi: LIPIREA      În vechiul legământ, Dumnezeu revelează poporului Său intenția Sa de intimitate cu omul: iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El (Deut 30:20).      În noul legământ, Pavel reamintește bisericii inima Domnului față de om: Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El (1 Cor 6:17) .      Dumnezeu nu și-a schimbat intenția de a Se lipi întru totul de noi, într-o părtășie intimă și împlinitoare.  Totul în relație cu Cristos se face prin har. Iar dacă totul e prin harul Său, ce mai trebuie să fac eu în această lipire?      Eu colaborez cu harul transformator, lăsându-mă ! Cui? Lasându-mă în mâna Duhului Sfânt care vrea și poate să înnoiască și să transforme sufletul meu.      Harul este chiar în cuvânt, în diateza cuvântului lipire din Corinteni:        În original nu apar...

Astăzi este ZICI-Ziua Internațională a Cititului Împreună.   De când Sofia era micuță de tot i-am citit și ea a iubit timpul acesta împreună și nici acum nu l-ar înlocui cu nimic în lume sau în stele. Cu trecerea timpului a început să aleagă ea cărțile care îi plac. Pentru noi în fiecare zi era ZICI, până când Sofia a instaurat ZNP- Ziua Noilor Povești : )), căci în fiecare seară după ce citeam, sau în loc de lectură, mă ruga să îi spun o poveste inventată de mine. Astfel, am pornit în maratonul creației unei povești cu totul nouă în fiecare seară. Uneori poveștile curgeau natural și eu eram uimită de rezultat, alteori era un efort să găsesc idei, personaje, intrigi interesante. O mai întrebam pe ea despre ce să fie povestea, cu cine în rolul principal și câteva detalii picante. Așa era mai interesant, căci era și Sofia implicată în procesul creativ.  Uneori plângeam, alteori râdeam împreună, dar sigur nu ne plictiseam. Nati mai zicea uneori: ”Mona, când ajungi să plângi la p...