Dialog

Am crescut în biserică crezând că rugăciunea e ceva de care Dumnezeu are nevoie și noi suntem obligați să i-o acordăm, că doar ne-a scăpat de moarte și ne spală de păcate. De fapt, rugăciunea mea era în mare parte o descărcare de păcate. Percepeam rugăciunea ca și o obligație, era cel mult o informare a lui Dumnezeu de alunecările mele și de dorințele mele. Dar dacă El oricum cunoaște inima mea ce sens avea să îi comunic tot ce era acolo? Am citit că rugăciunea mea Îl autorizează pe Dumnezeu să lucreze în viața mea și acest gând m-a animat o vreme. De multe ori am auzit că așa cum au făcut oamenii în psalmi și cărțile profetice e benefic să ne aducem întreaga inimă cu zbuciumurile și lacrimile din ea la Domnul căci El se ocupă de ea. Astfel rugăciunea mea a devenit încet dar sigur ventilare emoțională. Apoi am înțeles că rugăciunea pornește dintr-o inimă smerită, și ce te smerește mai mult decât maiestuozitatea lui Dumnezeu? Astfel rugăciunea mea s-a transformat într-un buchet de laude...

Am vrut să gustăm din plin cina pascală într-un mod cât mai asemănător cu ce a trăit Isus cu ucenicii, așa că am încropit o masă evreiască cu tot specificul caracteristic vremii. Sofiei i-a plăcut tare mult o masă la nivelul ei. Fiecare element din cina pascală are o simbolistică aparte la evrei.* S-ar putea zice că sunt prea tradiționaliști și că forma ocupă un loc foarte mare în comemorarea Paștelui, dar am găsit mult har în semnificația fiecărui element, din care eu personal am avut multe de învățat. Când Petru și Ioan au pregătit Paștele în camera de sus pentru Isus și ucenici au avut grijă să nu lipsească câteva lucruri de pe masă. În primul rând era o cupă cu apă sărată , care făcea referire la lacrimile vărsate de străbunii lor în robia din Egipt, dar le amintea și de apele sărate ale Mării Roșii care s-au despicat miraculos ca să treacă poporul prin ele (Ex 14:21). Apoi aveau un mănunchi de ierburi amare care le aduceau aminte de gustul amar al sclaviei, dar și de ramura de iso...

Intervenție, acryl pe pânză, 30 cm x 40 cm Anul acesta am făcut un altfel de advent de Paște, unul despre simbolurile din artă care construiesc tabloul pascal. Ce mă fascinează legat de artă este posibilitatea nelimitată de a folosi simboluri care reflectă nu doar aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară, așa cum susținea și Aristotel. Dacă arta lucrează cu simboluri, Scriptura cu atât mai mult... În pictură pătratul negru simbolizează lumea. Pătratul negru suprematist al lui Malevici este un simbol adus la viață de artist în 1915 pregătind decorul pentru piesa de teatru ”Victorie asupra Soarelui”. Piesa de teatru vizează un grup de protagoniști care doresc să distrugă rațiunea, prin eliminarea timpului și capturarea soarelui. Lumea în care ființăm a căutat să nege înțelepciunea lui Dumnezeu și să fenteze timpul, însă nu au putut captura Soarele, căci nici crucea, nici moartea nu L-au putut ține. Cercul reflectă desăvârșirea, eternitatea, apartenenţa, finalizare...