Despre lumină, plinătate și bucuria Crăciunului




 ”Lumina”
Ermiona Pop 2020
40x35 cm, acryl pe pânză, foiță de aur

”Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. (...) Poporul care umbla în întuneric, vede o mare lumină, peste cei care locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.” Isaia 9:1-2, Biblia

Dialog cu Sofia despre nașterea lui Isus:

- Mami, de ce era necaz în acea țară?

- Pentru că era întuneric.

- Și ce e rău la întuneric?

-Păi în întuneric nu crește nimic, nu există viață.

- Dar acei oameni nu aveau viață?

- Hmm...ei umblau și locuiau în țara umbrei morții...

- Cine era împărat?

- Întunericul!

- Cine l-a dat jos de pe tron?

- Lumina!

Când adevăruri mari trebuie spuse în cuvinte mici înțeleg și oamenii mari adâncimea lor.

Crăciunul pentru mine înseamnă LUMINĂ! Acea lumină în care mustește Viața, acea lumină care a străpuns întunericul, acea lumină strălucitoare care te orbește și te obligă să vezi Viața cu alți ochi...ochii interiori; o lumină ofensivă care cucerește întunericul.

Crăciunul este sărbătoarea Luminii veșnice care a călcat pe pământul trecător, ca toți cei care privesc la ea, să devină veșnic luminați.

Crăciunul este despre Cuvântul întrupat, căci „În El era viața și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o! Ioan 1:4-5

Isus este Lumina Lumii, este Cuvântul întrupat, dar este și Lumina mea, Cuvântul metabolizat în mine. 

Crăciunul este BUCURIE, pentru că Isus este!

Bucuria nu este un scop în sine, bucuria este o consecință a nașterii Luminii în inima mea.

Vrem bucurie de sărbători? Să privim la El, Sărbătoritul, să-i facem loc în inimă căutând plinătatea Lui și apoi BUCURIA va curge ca o cascadă în inima noastră, indiferent de circumstanțe.

Bucuria, asemenea luminii, nu poate fi ascunsă, bucuria radiază prin toți porii ființei noastre.

C. S Lewis spunea că bucuria este un indicator către altceva, din altă lume.

Vă doresc sărbători în care să radiați bucuria care se revarsă din plinătatea lui Isus în inimile voastre!

 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cufundare în Isus de sărbători

Imagine
  Crăciunul acesta nu mă voi hrăni cu filme, dulciuri și cărți, mă voi hrăni cu Emanuel, Pâinea Vieții , până Cuvintele Lui devin parte din mine.   Nu voi înseta după El, ci voi veni la Izvorul Apelor vii și voi bea Apa Vieții…voi intra în ea, mă voi îmbiba în ea și ea în mine. Aleg ca aceste sărbători să nu fie produsul cuvintelor din jurul meu: “Ia! Dă! Fii!”.  Crăciunul acesta va fi produsul cuvintelor Sale: “Rămâi în Mine!” , căci nici un cuvânt care iese din gura Lui nu este lipsit de putere, de duh și viață.  Tot ce îmi doresc este să fiu cu El, care a dat totul să fie cu mine.  Dacă nu mă afund în El, mă voi scufunda în activism și perfecționism “de dragul” Lui, iar la final voi rămâne cu gustul amar al lipsei prezenței Sale.  Dacă nu mânânc și beau din El , o voi face din alte surse care promit mult dar sunt doar forme fără fond. Dacă nu este Isus cel mai strălucitor, alte lumini vor străluci mai tare și îmi vor muta atenția de pe Sărbătorit. ...
Citiți mai multe

Storytelling în familie

Imagine
Storytelling-ul înainte să fie o tehnică de comunicare folosită în diverse domenii a fost și va rămâne un mod natural și dezinhibat de relatare a poveștilor. Așa s-au păstrat și s-au dat mai departe adevărate comori în familie, comunitate sau chiar la nivel de popor și moștenire culturală. Storytelling-ul este arta povestirii ce duce la formarea unei conexiuni speciale între povestitor și ascultător.   Tata ne spunea povești foarte captivante, presărate cu umor și suspans. Avea un fascinant mod de a ne capta atenția cu povestirile sale. Rețin și acum poveștile lui despre Sadhu Sundar Singh, împreună cu trăirile pe care le aveam, îmi amintesc chiar și intonația vocii sale. Când a venit Sofia în familia noastră i-am dat ce am primit: povești. Ce am făcut diferit a fost să o implic și pe ea în procesul creativ de compunere și relatare a poveștilor…i-a plăcut enorm. Pentru noi  spunerea de povești a devenit o formă intimă de conectare de la inimă la inimă.  Dacă Sofia e...
Citiți mai multe

Grădina inimii

Imagine
 - ilustrație din povestea Grădina Nalei *- Ce a început în Grădină s-a sfârșit tot într-o grădină... Dumnezeu se plimba în fiecare zi cu Adam prin grădina Eden. Adam admira creația iar Domnul pe cel care era coroana creației. Povesteau despre stele și soare, animale și plante, familie și ajutorul potrivit. Dădeau nume animalelor, gustau fructe și se minunau de bogăția grădinii. După cădere plimbările au încetat, discuțiile s-au oprit, grădina inimii lui Adam s-a transformat din una roditoare în una plină de spini, buruieni și zone de deșert. Isus a pășit pe acest pământ pentru ca să poată umbla prin grădina inimii noastre din nou, iar în urma pașilor Săi să crească iarbă, flori, rod. După ce a luat asupra-I la cruce toți spinii, buruienile, pălămida și deșertul inimii noastre, Îl regăsim pe Isus în grădină, acolo unde-I place să se plimbe. Dacă femeia a fost prima care a gustat moartea, tot o femeie e prima care vede Viața umblând prin grădină și Îl confundă cu Grădinarul (Ioan 20...
Citiți mai multe