Dialog

Acum 17 ani l-am întâlnit pe Iurie prima dat ă , picta , mi-l amintesc blând, smerit ș i plin de pace, iar succesul nu a erodat aceste valori din el, ci le-a poten ț at ș i le-a expus unei lumi întregi. Exist ă mult ă ”adâncime” în opera lui Iurie Cojocaru, îns ă nu este o profunzime superficial ă , ci este una care î ș i are r ă d ă cinile adânc înfipte în solul Adev ă rului, de aceea rode ș te în afara pânzei, f ă r ă cuvinte, Cuvântul ! Leonardo daVinci spunea c ă ”un pictor ar trebui s ă - ș i înceap ă fiecare pânz ă cu o mân ă de negru, pentru c ă toate lucrurile din natur ă sunt întunecate, cu excep ț ia celor expuse la lumin ă .” Cât adev ă r este în aceast ă rostire...putem spune c ă toate lucrurile din noi sunt întunecate, cu excep ț ia celor expuse la lumin ă . Rolul pe care ș i l-a asumat Iurie ca artist, este s ă fie un mediator al Luminii în lumea în care fiin ț eaz ă , de aceea tablourile sale, indiferent de tem ă , ne transmit o exuberant ă bu...

Imi amintesc in mare detaliu zilele de vineri din acel an, caci treceau la fel. Ma trezeam mereu prea tarziu, mancam in fuga micul-dejun pregatit cu mare dragoste de mama, sorbeam doua guri din cafeaua cu mult lapte facuta de tata si fugeam in statia de troleu, stiind ca va fi din nou prea aglomerat si imi promiteam ca maine ma voi trezi mai devreme...(nu s-a intamplat niciodata insa ). Iar la ultimele ore imi pierdeam rabdarea si incepeam sa ma uit la ceas obsesiv sa vad cand se suna, caci dupa scoala mergeam la Iurie la ore de desen, iar apoi la grupa in Manastur unde ma intalneam cu prietenii mei. In sfarsit dupa ce ultima ora se scurgea mai greu decat toate orele de vineri la un loc, se suna de iesire, o salutam pe Adina, colega mea de banca, si fugeam la atelier. Imi luam un corn si un lapte cu ciocolata de la Napolact, si daca aveam mare noroc nu ma murdaream cand il deschideam. Cand ajungeam la atelier, Iurie era deja acolo, picta...era liniste, insa nu o liniste stearpa, ...