Postări

Storytelling în familie

Imagine
Storytelling-ul înainte să fie o tehnică de comunicare folosită în diverse domenii a fost și va rămâne un mod natural și dezinhibat de relatare a poveștilor. Așa s-au păstrat și s-au dat mai departe adevărate comori în familie, comunitate sau chiar la nivel de popor și moștenire culturală. Storytelling-ul este arta povestirii ce duce la formarea unei conexiuni speciale între povestitor și ascultător.   Tata ne spunea povești foarte captivante, presărate cu umor și suspans. Avea un fascinant mod de a ne capta atenția cu povestirile sale. Rețin și acum poveștile lui despre Sadhu Sundar Singh, împreună cu trăirile pe care le aveam, îmi amintesc chiar și intonația vocii sale. Când a venit Sofia în familia noastră i-am dat ce am primit: povești. Ce am făcut diferit a fost să o implic și pe ea în procesul creativ de compunere și relatare a poveștilor…i-a plăcut enorm. Pentru noi  spunerea de povești a devenit o formă intimă de conectare de la inimă la inimă.  Dacă Sofia e tristă și nu perce
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Grădina inimii

Imagine
 - ilustrație din povestea Grădina Nalei *- Ce a început în Grădină s-a sfârșit tot într-o grădină... Dumnezeu se plimba în fiecare zi cu Adam prin grădina Eden. Adam admira creația iar Domnul pe cel care era coroana creației. Povesteau despre stele și soare, animale și plante, familie și ajutorul potrivit. Dădeau nume animalelor, gustau fructe și se minunau de bogăția grădinii. După cădere plimbările au încetat, discuțiile s-au oprit, grădina inimii lui Adam s-a transformat din una roditoare în una plină de spini, buruieni și zone de deșert. Isus a pășit pe acest pământ pentru ca să poată umbla prin grădina inimii noastre din nou, iar în urma pașilor Săi să crească iarbă, flori, rod. După ce a luat asupra-I la cruce toți spinii, buruienile, pălămida și deșertul inimii noastre, Îl regăsim pe Isus în grădină, acolo unde-I place să se plimbe. Dacă femeia a fost prima care a gustat moartea, tot o femeie e prima care vede Viața umblând prin grădină și Îl confundă cu Grădinarul (Ioan 20:15)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Preaiubitul meu…

Imagine
  Preaiubito... Orice rădăcină firească tai,  Eu voi face să crească una dumnezeiască. Oriunde alegi să te dezbraci de tine, Eu te îmbrac cu haine noi, duhovnicești. Orice zid de paie dărâmi, Eu voi zidi unul de aur curat. Doar unde renunți la tine, poți avea parte de Mine. Când dai la o parte gândul tău, primești gândul Meu; când renunți la emoțiile tale, crește roada Mea;  când uiți planurile tale, iau ființă planurile Mele pentru tine. Când tu alegi să mori față de tine, Eu pot veni să Mă revărs din belșug în tine, căci Eu sunt desfătarea și Viața! Preaiubito, sunt Eu mai de preț pentru tine decât tine însăți? ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cufundare în Isus de sărbători

Imagine
  Crăciunul acesta nu mă voi hrăni cu filme, dulciuri și cărți, mă voi hrăni cu Emanuel, Pâinea Vieții , până Cuvintele Lui devin parte din mine.   Nu voi înseta după El, ci voi veni la Izvorul Apelor vii și voi bea Apa Vieții…voi intra în ea, mă voi îmbiba în ea și ea în mine. Aleg ca aceste sărbători să nu fie produsul cuvintelor din jurul meu: “Ia! Dă! Fii!”.  Crăciunul acesta va fi produsul cuvintelor Sale: “Rămâi în Mine!” , căci nici un cuvânt care iese din gura Lui nu este lipsit de putere, de duh și viață.  Tot ce îmi doresc este să fiu cu El, care a dat totul să fie cu mine.  Dacă nu mă afund în El, mă voi scufunda în activism și perfecționism “de dragul” Lui, iar la final voi rămâne cu gustul amar al lipsei prezenței Sale.  Dacă nu mânânc și beau din El , o voi face din alte surse care promit mult dar sunt doar forme fără fond. Dacă nu este Isus cel mai strălucitor, alte lumini vor străluci mai tare și îmi vor muta atenția de pe Sărbătorit. Sărbătorile acestea devin un
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea poveștii ”Grădina Nalei”

Imagine
           Povestea Nalei s-a spus singură , ajutată foarte puțin de mine și Sofia, fetița mea. Seară de seară, înainte de culcare citim, iar apoi creăm povești noi împreună. În acea zi cuvintele au curs, ideile s-au înlănțuit foarte natural, iar rezultatul ne-a surprins pe amândouă. Cred că totul a decurs așa lin cu această poveste deoarece a venit de sus , de unde ”încep luminile a curge” după cuvintele lui Ioan Alexandru. Modul în care noi ca și părinți ajungem cel mai ușor la inima Sofiei este prin povești. Amintiri din viața noastră, povestiri despre oameni adevărați și bineînțeles povești inventate, preferatele Sofiei, căci aici ea își aduce aportul creativ.           Povestea Nalei a văzut tiparul deoarece soțul meu, Natanael, a insistat să o scriu. El este un vizionar care mă încurajează să-mi ies din zona de confort. Inițial am opus rezistență propunerii sale, dar m-a convins argumentul său legat de alți copii, în afară de Sofia, care vor fi ajutați de părinți prin intermedi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Sensul bucuriei

Imagine
Înțeleg că tot ce ne înconjoară în universul material este o reprezentare a ce se întâmplă în spiritual. Cele mai plăcute experiențe, cele mai înalte trăiri, bucuria gustată la cote maxime nu sunt decât palide zvonuri ale unei alte realități... ORICE LUCRU BUN DE PE ACEST PĂMÂNT ESTE DOAR O FADĂ IMAGINE A LUI ISUS,  BUCURIA EXISTĂ AICI DOAR CA SĂ NE CONDUCĂ LA IZVOR: Pâinea noastră cea de toate zilele ne duce cu gândul la Isus, Pâinea Vieții... ”Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” ~ Ioan 6:35 Apa, fără de care nu putem trăi, ne indică înspre Isus, Apa Vieții... „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.”    ~  Ioan 7:37 Lumina, în absența căreia nu crește nimic, ne amintește de Isus care a spus:  ”Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”  ~ Ioan 8:12 Prietenia, care face viața mai frumoasă, vorbește despre Prietenul nostru, care a dat totul pen
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Dorul după El...

Imagine
Dorul după Isus trebuie cultivat.. Vara asta ne-am dorit ca și familie să ne concentrăm pe Isus. Cu acest scop în minte mi-am propus să duc peste tot jurnalele cu noi. Zis și făcut: jurnalele au călătorit cu mașina, cu caiacul, cu paddle board'ul; au ajuns la pădure, la piscină, la lac, la cafea, în parc…deci, cam peste tot pe unde am umblat vara asta. Am lansat provocarea #takeyourjournaleverywhere ca un simbol al faptului că trebuie ”să Îl luăm pe Isus” cu noi peste tot. Totuși, cu acest reminder în mână , uneori uitam de Isus, mă concentram pe mine, pe familie, pe plăcerile noastre…iar El nu era inclus activ în tot ce experimentam. Astfel că, vara asta, mi-am reamintit că elementele exterioare ne ajută ca să ne întoarcem inima spre Isus, dar nu sunt suficiente. Ca să-L dorim pe Isus avem nevoie de Duhul Său care stârnește în noi dorul după El. Așa cum nu știm cum să ne rugăm și avem nevoie de Duhul Sfânt să ne învețe, nu știm nici cum să rămânem constant conectați c
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe