Ce frumoasă e marea
Ce frumoasă e marea cum se revarsă cu ale ei brațe largi pregătită să îmbrățișeze uscatul, Ce frumoasă e marea cum cu nesaț sărută nisipul de fiecare dată, neobosită, ca pe un ibovnic, Ce frumoasă e marea cum în a ei dragoste răsfață și împodobește pământul cu scoici, steluțe de mare, bijuterii de mult uitate în adânc, Ce frumoasă e marea cum în tumultul ei valurile se agită și crează o spumă albă, unde am auzit că se ascund ultimelen licorne rămase... Ce frumoasă și infinită pare marea, un fel de ecou dintr-o altă lume...îmi doresc să fiu frumoasă ca ea, neobosită ca ea, să iubesc ca ea, să răsfăț, să dau ca ea, să împodobesc, să ascund povești, să fac parte din acea realitate transcendentă al cărei zvon ea însăși este...