Copilul ca și copac
Parcă îi auzi crescând, dansând, cântând, rodind....simți seva cum se prelinge prin ei, percepi muzica creată de vântul ce fuge prin frunzele lor, le simți mirosul crud, ușor aromat....sunt copacii lui Iurie Cojocaru, care radiază o exuberantă bucurie a culorii scăldate în lumină. Pictați adesea peste foiță de aur, copacii săi verticali, fie de un verde crud, fie înfloriți, fie plini de rod, vibrează, iar viața care pulsează în ei ne energizează și ne motivează să avem vieți care strălucesc și ale căror acorduri formează o melodie ce rezonează până în veșnicie. M-am gândit azi la acești copaci deaorece am ieșit la pădure de ziua copilului, aveam nevoie de o gură de aer curat și din nou m-am minunat de prospețimea și energia naturii. Acolo am realizat cât de greu e să surprinzi viața din ei și atmosfera creată de ei...e greu să o redai în cuvinte...cu atât mai dificil în culoare... E greu să lași Viața să se manifeste prin tine...uneori e dureros...dar mereu roditor. Mă gândesc ...